Eternitate, noian de nesperate mangaieri...
Sub cer , deasupra noastra esti
Ne-astepti veghindu-ne mereu...mereu...
Eternitate, atat de mult tu ne doresti,
Atat de mult tu ne astepti...
Ca sa ne dai ce n-am avut,
Ca sa ne dai din tin'
Asa de mult, noi, prea putin ne ridicam privirile in sus..
Asa de mult ne avantam in efemeritati, ce pentru o clipa ne-mplinesc
Si-apoi...ne lasa goi...
Eternitate, ce esti izvor din Dumnezeu
Traieste-n noi, ca sa traim in tin'
Si-apoi cand va fi clipa dulce de plecare
Tu sa ne iei cu tine dorul...
Am scris aceasta poezie in timpul unei meditatii asupra vietii si eternitatii noastre.